Ii multumesc lui Mihaita Belc
...Ajunul Craciunului 1995, eram student si am acceptat sa duc cadourile unor copii - speram cu asta sa pot rotunji bugetul de cumparaturi pentru cei dragi mie. Un job de-o zi, mi-am spus atunci. Duceam cadourile familiei Belc, unor prieteni, bunicilor, Teodorei si lui Mihaita. (Mihai acum... are 18 ani)
Aveam, pentru toti, doua tolbe de cadouri. Pe Mihaita nu l-au interesat cadourile, mi-a sarit in brate si n-a mai vrut sa se dea jos. Am privit in ochi, de la cativa centimetri apopiere, bucuria sincera a unui copil si m-am indragostit pe loc de ce faceam. Atunci si acolo mi-am dat seama ca o sa fiu Mos Craciun toata viata. Mihaita a crescut... i-au urmat Irina, Maria, si lista e lunga... Simon ma asteapta si anul acesta, dupa ce acum cativa ani, ptr ca nu era prea cuminte (cunoasteti voi vreun copil cuminte?) parintii i-au spus ca pe Mosul l-au furat oamenii rai si daca o sa se roage poate o sa scape... s-a rugat toata ziua in fata icoanei mari din dormitorul lor, nu l-au mai putut lua de acolo!
Iti multumesc Simon, am scapat atunci datorita tie!
Ii multumesc Andreei, caci trimitandu-ma la prietenul ei cu o floare am reusit sa-i impac si sa fac doi oameni iarasi fericiti; si lui Stelian ce mi-a facut onoarea de a oferi din partea lui inelul de logodna.
Multumesc familiei Kubinschi, ce ma cheama in fiecare an, chiar daca cei mici sunt mari de mult "pentru ca ne e drag sa-l avem pe Mos Craciun langa noi in Ajun"
Iti multumesc si tie ca mi-ai vizitat site-ul. Poate ti-a venit o idee de supriza de Craciun, sau poate te-a destins. Toate scrisorile si povestile de aici sunt reale.